În prezent, în procesul de purificare a gazelor naturale, adsorbanții utilizați în mod obișnuit includ silicagel, alumină activată, bauxită activată, site moleculare etc. Cărbunele activat are o capacitate redusă de deshidratare și este folosit în principal pentru recuperarea hidrocarburilor lichide din gazul natural.
Componenta sa principală este oxidul de aluminiu poros și amorf și conține cantități mici de alți compuși metalici. Alumina activată este un adsorbant polar care este stabil la majoritatea gazelor și vaporilor. Este o particulă solidă netoxică care nu se va înmuia, nu se va umfla sau nu se va rupe atunci când este scufundată în apă sau lichid. Are o capacitate puternică de a rezista la impact și de a uzura puternic. Este utilizat în mod obișnuit pentru deshidratarea și uscarea gazelor, petrolului și produselor petrochimice. Punctul de rouă gazos al aluminei activate după uscare poate fi de până la -73 grade . După ce alumina activată este reciclată, proprietățile ei se schimbă puțin.
Aceasta este o particulă de polimer de acid silicic, asemănător lanțului amorf dur și asemănător rețelei, care este un adsorbant polar hidrofil. Formula moleculară a gelului de silice este SiO2·nH2O, iar diametrul porilor este de 2-20nm. Silicagelul are selectivitate evidentă pentru moleculele polare și hidrocarburile nesaturate, deci poate fi deshidratat cu gaz natural.
Acesta este un silicat natural sau sintetic de tip zeolit. Sitele moleculare naturale se mai numesc și zeoliți, în timp ce cele sintetice se numesc mai ales site moleculare.
Proprietățile fizice ale sitelor moleculare depind de compoziția lor chimică și de structura cristalină. Există multe canale cu diametre uniforme ale porilor și găuri ordonate în structura sitelor moleculare. Acești pori nu numai că oferă o suprafață specifică mare, ci și permit intrarea moleculelor cu un diametru mai mic decât dimensiunea porilor, în timp ce moleculele mai mari decât dimensiunea porilor nu pot intra, făcând sita moleculară foarte selectivă pentru molecule de adsorbție.
Sitele moleculare pot fi împărțite în diferite modele în funcție de dimensiunea porilor și de raportul materialului dintre SiO2 și Al2O3 din sita moleculară. Sita moleculară de tip X poate adsorbi toate moleculele care pot fi adsorbite de sita moleculară de tip A și are o capacitate de umiditate puțin mai mare.
