În plus față de principiul de uscare a apei

Hygroscopia este abilitatea unei substanțe de a atrage molecule de apă din mediul înconjurător fie prin absorbție, fie prin adsorbție.
Substanțele higroscopice includ zahăr, miere, glicerol, etanol, metanol, acid sulfuric, metamfetamină, iod, multe săruri de clor și hidroxid și o varietate de alte substanțe.
Clorura de zinc și clorura de calciu, precum și hidroxidul de potasiu și hidroxidul de sodiu (și multe săruri diferite) sunt atât de higroscopice încât se dizolvă ușor în apa pe care o absoarbă: această proprietate se numește deliquescență (a se vedea mai jos). Acidul sulfuric nu este numai higroscopic în formă concentrată, soluțiile sale sunt higroscopice până la concentrații de 10% vol sau mai mici.
Datorită afinității lor pentru umiditatea atmosferică, este posibil ca substanțele higroscopice să fie depozitate în recipiente sigilate. Atunci când sunt adăugate în alimente sau alte materiale în scopul expres de menținere a conținutului de umiditate, astfel de substanțe sunt cunoscute ca umectanți.
Materialele și compușii prezintă proprietăți higroscopice diferite, iar această diferență poate duce la efecte dăunătoare, cum ar fi concentrația de stres în materialele compozite. Cantitatea dintr-un anumit material sau compus este afectată de umiditatea ambiantă poate fi considerată coeficientul său de expansiune higroscopică (CHE) (denumit și CME, coeficientul de expansiune a umidității) sau coeficientul de contracție higroscopică (CHC) - diferența dintre cei doi termeni fiind o diferență în convenția semnelor și o diferență în punctul de vedere dacă diferența de umiditate duce la contracție sau extindere.